Care sunt cele mai la îndemână modalităţi prin care putem să ajungem la un echilibru în viaţa noastră?

Eu pot să îţi dau doar exemplu meu, ceea ce fac eu: am un jurnal personal în care scriu ceea ce este important pentru mine, am un jurnal al visurilor mele, mi-am stabilit câteva repere de evoluţie profesională până la 40 de ani, am o listă cu acţiunile în care investesc timp constant, am stabilit clar care sunt relaţiile personale de care am nevoie să fie armonioase, practic zilnic conştientizarea situaţiilor prin care trec, sunt foarte atentă la nevoile mele.

Există o preocupare generală pentru dezvoltarea personală în România. În opinia ta, care sunt transformările pe care le presupune acest concept?

Când am început să mă implic în domeniul dezvoltării personale în România, în urmă cu 12 ani, totul era gol. Îmi aduc şi acum aminte când am căutat pe Google prima dată conceptul de comunicare nonverbală în 2001 (la un an după ce în 2000 a apărut interntul) şi nu au apărut informaţii în limba română, ci doar în engleză….

Atunci m-am decis să mă implic. Acum, în 2015, totul este schimbat. Sunt multe cărţi de dezoltare personală traduse în limba română, mulţi vorbitori străini care vin să ne prezinte ideile lor. Totul este combinat cu contribuţiile românilor care şi-au dedicat viaţa acestui domeniu: apar tot mai multe cărţi, programe de dezvoltare, sunt organizate evenimente, sunt grupuri de dezvoltare etc.

Cred că cel mai mult contează să ştii cum să faci selecţia informaţiilor apărute în ultimii ani în acest domeniu. Nu toate informaţiile sunt de calitate. Unul din criteriile pe care eu le folosesc este să mă uit la experienţa practică a celui care scrie articolul sau vorbeşte.

Eu sunt foarte exigentă şi mă interesează cei care au peste 15-20 de ani de experienţă în acel domeniu. Atenţie pe cine alegi să urmezi. În plus, contează pentru mine să urmăresc doar acei oameni care sunt autentici, care trăiesc în viaţa de zi cu zi ceea ce predau altora. Se vede clar cine nu e congruent cu el însuşi şi doar vorbeşte din cărţi!

Într-adevăr, în ultima vreme, sunt traduse tot mai multe cărţi de literatură motivaţională ale unor oratori deja consacraţi peste hotare. A fi însă doar un simplu devorator de concepte şi teorii nu ne ajută să evoluăm, dacă nu aplicăm cele învăţate. Ce strategii recomanzi pentru a trece la acţiune?

Alege din tot ceea ce citeşti doar o idee şi pune-o în aplicare până când îţi intră în obişnuinţă. Doar când este integrată acea idee în tine şi eşti un tot cu ea, treci la următoarea idee. Este singura strategie pe care o folosesc şi funcţionează!

Coachingul a început să se dezvolte de câţiva ani şi în România, dar cu toate acestea pentru majoritatea oamenilor termeni precum coaching sau coach nu spun mare lucru. Cum ai explica pe înţelesul tuturor ce înseamnă această practică?

În ultima perioada oamenii sunt foarte bombardaţi cu această practică, deşi mulţi nu o înţeleg foarte bine. Pentru mine, coaching-ul înseamnă comunicare în două direcţii: coach-ul comunică interes, entuziasm, sprijin, iar coachee-ul îşi exprimă nevoile, aspiraţiile, dificultăţile şi soluţiile identificate la probleme.

Ca în orice relaţie de comunicare, între cei doi actori (coach şi coachee) este nevoie să existe un parteneriat, o relaţie de colaborare bazată pe încredere reciprocă.

Se spune că succesul constă în lucruri simple, în obiceiuri sănătoase, practicate cu perseverenţă, chiar zilnic. Ce obiceiuri pozitive consideri că sunt esenţiale pentru ca o persoană să îşi atingă potenţialul maxim?

Pentru mine, obiceiurile sunt tipare repetitive ale energiei aflate în mişcare. Drept urmare, ca să am energie am obiceiurile următoare:
– Beau zilnic 2 litri de apă, fac sport de cel puţin 3 ori pe săptămâna (înot sau drumeţii în natură), mănânc sănătos (multe fructe şi legume).
– Citesc zilnic 30 de minute.
– Fac cercetare zilnic 30 de minute pentru temele mele preferate.
– Îmi scriu de seară cele mai importante trei acţiuni pe care să le fac de dimineaţă la prima oră care să mă conducă mai aproape de obiectivele mele.
– Sunt prezentă în relaţiile cu membrii familiei mele.

În cazul unui eşec, al unei drame personale, care sunt primii paşi pe care să îi facă o persoană că să depăşească momentul acela periculos al deznădejdii?

Primul pas este să te opreşti şi să ai puterea să spui GATA. Al doilea pas este te uiţi cu detaşare la eşec sau drama personală şi să vezi unde ai greşit tu. Al treilea pas este să înveţi lecţia pe care acel eşec sau drama vrea să ţi-o dea. Ultimul pas este să accepţi lecţia, să te accepţi aşa cum eşti cu bune şi rele, să îţi ridici capul şi mergi înainte.

Viaţa este un profesor dur. Îţi dă lecţia de atâtea ori cât este nevoie pentru a o învăţa. Aşadar, fii un învăţăcel toată viaţă ta!

Cum să facem să avem o relaţie din ce în ce mai bună cu speranţa şi optimismul?

Devenind conştienţi din ce în ce mai mult că totul depinde doar de noi. Şi că mereu avem puterea personală de a alege: între disperare şi depresie (coșmarul vieţii, cum îmi place să îl numesc) şi între speranţă şi optimism (care te conduc să îţi realizezi visele).

Mereu spun cursanţilor că ei deţin controlul “telecomenzii” Universului şi că au acces direct la cele două tipuri de atitudine: atitudine pozitivă, optimistă faţă de propria viaţă sau atitudine negativă, disperată faţă de propria viaţă.

Ceea ce face diferenţa este decizia personală de a fi implicat 100 % în viaţa ta şi să îţi asumi că tu eşti creatorul propriei realităţi.

Ai mărturisit că mentorul tău este Joe Navarro, un fost agent FBI specializat în comunicarea nonverbală. Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învăţat de la el?

Mentorul meu Joe Navarro m-a învăţat să fiu un om profesionist. Lecţia cea mai valoroasă pe care mi-a transmis-o (şi pe care acum doresc să o dau mai departe cititorilor Sibiu 100 %) este: “Suntem mult mai puternici, mai învăţaţi şi mai bine pregătiţi decât credem că suntem”.

Pe coperta cărţii mele “În Armonie cu Mine!” am trecut unul dintre sfaturile înţelepte pentru viaţă primite de la Joe: “Conştientizarea presupune un efort susţinut, multă muncă cu tine şi foarte multă disciplină!”

Practic, atunci când comunicăm, la ce aspecte care ţin de nonverbal trebuie să fim atenţi, pentru a transmite corect mesajul? Dezvăluie câteva ponturi pentru cititorii Sibiu 100%.

Ca urmare a experienţei mele directe cu mii de oameni am creat o metodă simplă pentru a-i ajuta pe oameni să citească rapid mesajele nonverbale.

Ea se numeşte “ABC-ul Inteligenţei Nonverbale” şi are trei paşi: Autocunoaștere (să mă cunosc pe mine cât mai bine cum comunic la nivel nonverbal), Comportament de Bază al corpului (ce comunică la nivel nonverbal persoana din fața mea, ce semnale nonverbale predomină) Congruență și consistență (între mesajele verbale și cele nonverbale, care au ca rezultat credibilitatea unei persoane).

Cred că avem în noi, cu toţii, acest radar nonverbal prin care observăm modul de comportament al oamenilor. Doar să ni-l activăm şi să îl folosim în avantajul nostru!

Consideri că este relevantă pentru progresul nostru existenţa unui mentor? Practic, ce presupune acest lucru şi în funcţie de ce ar trebui ales?

Categoric, da. Existenţa unui mentor este utilă pentru evoluţia ta. Eu l-am ales pe Joe Navarro pentru că este un pioner în analiza comportamentală, fiind unul dintre primii 6 profileri americani care au fondat Divizia de Analiză Comportamentală din cadrul FBI, unde a lucrat 25 de ani. Pentru mine, criterii au fost experienţa directă de 25 de ani şi faptul că a deschis drumuri în domeniul comunicării nonverbale.
Fiecare om are nevoie de propriile sale criterii atunci când alege un mentor. Şi să afle ce apreciază foarte mult şi mentorul. Joe apreciază la mine perseverenţa de a-mi urma pasiunea şi mă provoacă în fiecare zi încă din 2003.

Poţi să motivezi în vreun fel o persoană care nu doreşte să acorde importanță dezvoltării personale?

Nu cred că o poţi motiva. Este o vorbă care îmi place şi răspunde perfect întrebării tale: “You can’t push a rope!”. În traducere, înseamnă “nu poţi împinge o frânghie”. Adică, dacă omul nu este conştient că el este responsabil de propria evoluţie, tu nu poţi face nimic. Această motivaţie de dezvoltare este musai să vină din interiorul său!

După ce ai lucrat la transformarea pozitivă a sute de persoane, care ar fi cele mai bune sfaturi care i-ar ajută pe cât mai mulţi oameni să aibă o viaţă mai bună şi mai împlinită?

1. Să se pună pe primul loc în viaţa lor!

2. Să fie atenţi ce rezultate au în funcţie de timpul investit!

3. Să-şi valorizeze singuri viaţa lor, personalitatea, valorile şi principiile de viaţă!

4. Să îndrăznească să-şi facă propriile reguli pentru viaţa lor, pentru că este a lor, nu a altora!