Motto: “Stima de sine e oglinda în care vezi cât de valoroasă te consideri, nu cât de mult te apreciază ceilalți.”
(Mihaela Stroe PhD)
Stima de sine și încrederea în sine sunt ca două surori gemene: se aseamănă, se sprijină, însă nu sunt la fel.
Conform psihologiei, mama oferă copilului încrederea în sine…
Iar tatăl contribuie la stima de sine — prin felul în care îl validează, îl ascultă și îl respectă.
Iar această dinamică de la începuturi ne modelează felul în care ne raportăm la noi, toată viața.
🪞 Stima de sine înseamnă modul în care te evaluezi ca persoană, percepția ta despre propria valoare, dincolo de roluri și reușite.
Este despre cât de mult te placi și te accepți pe tine însuți, indiferent de circumstanțele exterioare.
Când stima de sine este ridicată:
- Te accepți cu tot cu defecte și imperfecțiuni.
- Ai o părere pozitivă despre tine, chiar și când greșești.
- Nu îți compari viața cu a altora.
Când stima de sine este scăzută:
- Te critici excesiv.
- Te simți nesigur(ă) și nevaloros/nevaloroasă, chiar și când primești complimente.
- Eviți provocările, de teamă că vei fi „demascat(ă)” ca inadecvat(ă).
💭 Adevărul e că stima de sine nu se vede la exterior.
Dar se simte în felul în care reacționezi la o greșeală, la un refuz sau la o comparație.
Te invit să faci un mic exercițiu:
✍️ Scrie o listă cu motivele pentru care te îndoiești de tine.
Fără să te judeci. Fără să le „aranjezi”. Doar notează.
Acolo, printre acele motive, vei descoperi nu lipsa încrederii, ci fisurile fine ale stimei de sine.
În următorul email îți voi arăta cum această stimă de sine se transformă în încredere reală — și ce se întâmplă atunci când una dintre ele slăbește.
Cu blândețe,
Mihaela 🌸
Profiler & Coach pentru Performanță Personală